Osteoporoza – boala “tăcută”

Definiție

Osteoporoza este cea mai frecventă boală metabolică a osului, cu consecințe devastatoare fizice, psihosociale şi economice. Este o boală cronică, progresivă şi cu etiologie multifactorială, caracterizată prin reducerea masei osoase şi deteriorarea microarhitecturii țesutului osos, cu creșterea fragilității osoase.

Boala este mult timp silențioasă clinic, până la apariția unei fracturi produsă de un traumatism minim.

Este o problemă serioasă de sănătate în toată lumea

La nivel mondial, riscul de fractură, ca urmare a osteoporozei, este de circa 27% la femei și 16% la bărbați, dar depinde și de o serie de alți factori, în mod special de rasă și vârstă. Incidența fracturilor de șold crește exponențial la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, fiind una dintre principalele cauze de deces ale vârstnicilor.

Oasele devin atat de fragile încât o simplă căzătură sau chiar acțiuni obișnuite, cum ar fi aplecarea sau tusea, pot provoca o fractură. Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la șold, încheietura mâinii sau la coloana vertebrală.

Organizația Mondială a Sănătății a definit osteoporoza în funcție de valoarea densității minerale osoase măsurată prin metoda DXA. Scorul T indică densitatea osoasă a pacientului comparată cu densitatea minerală osoasă a subiecților de control (sănătoși).

Factori de risc pentru osteoporoză

Cei doi factori majori de risc pentru osteoporoză sunt sexul și debutul perioadei de menopauză. În primii ani după menopauză, femeile pot pierde până la o cincime din masa lor osoasă. Există și alți factori de risc suplimentari, cum ar fi stilul de viață, starea de sănătate și administrarea anumitor medicamente.

Factori de risc care nu pot fi modificati:
•    Sexul – femeile au mai mari șanse de a dezvolta osteoporoza decât bărbații
•    Vârsta – riscul de osteoporoză crește odată cu vârsta
•    Rasa – femeile caucaziene sau de origine asiatică au cel mai mare risc de osteoporoză
•    Istoricul familial –  persoanele care au cazuri de osteoporoză în familie, în special dacă rudele au suferit o fractură de sold, au un risc mai mare de osteoporoză
•    Constituția fizică – femeile și barbații de statură mică tind să aibă un risc mai mare de osteoporoză
•    Nivelul hormonal – osteoporoza este mai frecventă la persoanele care au fie un nivel prea mare sau prea mic de anumiți hormoni, cum ar fi hormoni sexuali, hormoni tiroidieni, dar și hormoni secretați de glandele suprarenale

Factori de risc care pot fi modificați:
•    Dieta – riscul de osteoporoză este mai mare la persoanele cu un aport scăzut de calciu și tulburări de alimentație
•    Consumul de steroizi și anumite medicamente – utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor interferează cu procesul de reconstrucție osoasă. De asemenea, osteoporoza a fost asociată cu medicamente utilizate pentru combaterea sau prevenirea unor afecțiuni precum: convulsii, reflux gastric, cancer.
•    Alte afecțiuni –  riscul de osteoporoză este mai mare la persoanele diagnosticate cu: boala celiaca, boala inflamatorie intestinală, boli renale sau hepatice, lupus, cancer, mielom multiplu, artrita reumatoidă
•    Lipsa mișcării
•    Consumul excesiv de alcool
•    Fumatul

Boala fără niciun simptom până la producerea primei fracturi

Persoanele aflate în stadii incipiente ale bolii nu au niciun simptom. De obicei, primul simptom este producerea primei fracturi. În aceste cazuri, pacientele constată că sunt mai scunde decât erau în tinerețe sau că au făcut cocoașă.

După ce oasele au fost slăbite de osteoporoză, poate să apară:
•    Dureri de spate, cauzate de o vertebră fracturată
•    Pierderea în înălțime a aproximativ 1,5 cm pe parcursul unui an
•    Postura încovoiată

Deși boala afectează toate oasele, fracturile apar mai frecvent la nivelul vertebrelor, pumnului si soldului. Ai putea suferi o fractură vertebrală atunci când te apleci să iei ceva de jos, te răsucești în pat sau ridici obiecte ușoare. Prima fractură nu va fi și ultima, atâta timp cât osteoporoza va rămâne netratată.

Cum se poate depista osteoporoza?

  • Metoda DXA – dual energy X-ray absorbtiometry

Metoda DXA este o investigație imagistică care folosește raze X și care este folosită pentru măsurarea densității minerale osoase (DMO). Razele X sunt unde cu energie mare ce trec prin țesuturi fără să rămână în organism. Doza de radiație X în examinarea DXA este redusă, până la a 20-a parte dintr-o radiografie pulmonară simplă și chiar mai mică decât ceea ce omul primește din mediul ambiental într-o zi, astfel încât efectele adverse sunt practic neglijabile.

Aparatul DXA este alcătuit dintr-un braț pe care se găsește un generator de raze X, braț care culisează deasupra mesei de examinare pe care este așezat pacientul și un detector de raze X, aflat dedesubtul mesei, exact sub generatorul de raze X, culisând împreună cu el. Razele X produse de generator, înainte de a ajunge la pacient, trec printr-un colimator, dispozitiv care transformă fasciculul de raze X divergent într-un fascicul îngust de raze X paralele. Fasciculul trece prin pacient, este atenuat diferit de oase și de țesuturile moi și ajunge la detectorul de raze X unde este înregistrată intensitatea radiației X.

Scanerul DXA produce două fascicule de raze X, fiecare fascicul având un nivel de energie diferit: un fascicul are o energie mai mare, celălalt, o energie mai redusă. Cele două fascicule de energii diferite sunt atenuate ca intensitate la trecerea prin zona examinată a pacientului, atenuarea fiind determinată de grosimea și densitatea țesutului examinat. În cazul fasciculului de energie redusă, atenuarea este mai mare în os decât în țesuturile moi. În cazul fasciculului de energie mare, atenuarea osoasă este similară cu cea a țesuturilor moi.

Compararea absorbției celor două fascicule de intensități diferite permite calcularea DMO.

Diagnosticul de osteoporoză se pune prin compararea DMO a pacientului examinat cu valoarea normală a DMO a unei persoane sănătoase, în vârstă de 30 de ani și de același sex. Astfel, se obține scorul T, cel mai relevant indicator al prezenței osteoporozei și al riscului de fractură.

DMO măsurată prin metoda DXA este raportată la scorul T și la scorul Z.

Scorul T este valoarea DMO(densitatea minerala osoasa)  a pacientului examinat comparată cu valoarea normală a DMO (densitatea minerala osoasa) a unei persoane sănătoase, în vârstă de 30 de ani și de același sex.

Valorile scorului T:

  • Scorul T normal este mai mare sau egal cu -1
  • Scorul T între -1 și -2,5 indică osteopenie
  • Scorul T mai mic de -2,5 indică osteoporoză

Valorile scorului Z:

  • Scorul Z normal este mai mare de -2 (adică este situat în zona a ceea ce se așteaptă la această vârstă)
  • Scorul Z mai mic de -2 indică mai puțin decât se așteaptă la această vârstă

 

Testul DXA ofera informații importante menite să ajute să înțelegem care este riscul de a face vreo fractură: poate arăta ca densitatea osoasă este normală sau că deja masa osoasă este mai mică, condiție numită osteopenie. Când masa osoasă este însă foarte redusă înseamnă că există deja osteoporoză, iar oasele au devenit subțiri, fragile și se vor putea rupe.

Investigația este recomandată tuturor femeilor care au împlinit vârsta de 60 de ani sau care au intrat la menopauză și au factori de risc asociați.

Medicul reumatolog poate recomanda un test DXA- dual energy X-ray absorbtiometry și persoanelor care:

  • Fac o radiografie a coloanei vertebrale al cărei rezultat arată o pierdere osoasa la nivelul coloanei vertebrale
  • Au dureri de spate, din cauza unei  posibile  pierderi osoase la nivelul unei vertebre
  • Au pierdut în înălțime aproximativ 1,5 cm pe parcursul unui an

Discută cu medicul reumatolog despre osteoporoză dacă ai intrat la menopauză, dacă ai luat corticosteroizi timp de mai multe luni la un moment dat sau dacă  parinții tăi au avut istoric de fractură de șold.

Prevenție. Nu lăsa osteoporoza să iți erodeze oasele!

Osteoporoza poate fi prevenită. O alimentație corectă și exercițiile fizice regulate pot reduce substanțial riscul apariției bolii.

Mișcarea fizică de rezistență, urcatul scărilor, genuflexiunile, antrenamentele cu greutăți cresc densitatea osoasă, prin efectul de mobilizare al mușchilor care „trag de oase”. Astfel, structura superficială, de rezistență a osului, se întărește.

Exercițiile fizice sunt utile și după ce boala s-a instalat, dar acestea trebuie realizate si dozate doar sub supraveghere medicală, în programe bine gândite, pentru a evita orice risc.

Aportul corect, zilnic, de vitamina D și calciu, renunțarea la fumat, limitarea drastică a consumului de alcool și de băuturi carbogazoase dulci sunt modalități bune de prevenire a osteoporozei.

Osteoporoza este o boală degenerativă gravă. Poate avea complicații invalidante, este printre cele mai importante cauze de deces, poate altera grav calitatea vieții și poate transforma un om normal într-un dependent de ajutor.